Insomnia cronică accelerează declinul cognitiv și crește riscul de demență

Un nou studiu amplu realizat în SUA arată că insomnia cronică nu este doar o problemă de odihnă, ci poate declanșa modificări grave în creier, crescând riscul de demență. Cercetătorii au urmărit peste 2.700 de persoane cu vârste de peste 50 de ani și au descoperit că lipsa somnului favorizează acumularea plăcilor de amiloid și deteriorarea vaselor mici de sânge, două procese care accelerează declinul cognitiv, informează Science Alert.

A privi tavanul în timp ce ceasul arată ora 3 dimineața nu înseamnă doar lipsă de energie pentru a doua zi. Un amplu studiu american, desfășurat pe termen lung la persoane vârstnice, a legat insomnia cronică de modificări în interiorul creierului care pot pregăti terenul pentru demență.

Insomnia și riscul de demență

Cercetătorii de la Mayo Clinic (SUA) au urmărit 2.750 de persoane cu vârste de peste 50 de ani, timp de aproximativ cinci ani și jumătate. Anual, voluntarii au efectuat teste detaliate de memorie, iar mulți dintre ei au făcut și scanări cerebrale pentru a măsura doi indicatori importanți ai declinului cognitiv: acumularea plăcilor de amiloid și apariția de mici leziuni în substanța albă a creierului, cunoscute ca hiperintensități ale substanței albe.

Participanții au fost considerați cu insomnie cronică dacă în fișele medicale aveau cel puțin două diagnostice de insomnie la distanță de o lună – criteriu care s-a aplicat la 16% dintre subiecți.

Comparativ cu persoanele care dormeau normal, cei cu insomnie cronică au prezentat un declin mai rapid al memoriei și gândirii și au avut cu 40% mai multe șanse să dezvolte tulburări cognitive ușoare sau demență pe durata studiului.

Analiza detaliată a arătat că insomniile combinate cu somnul mai scurt decât media au fost deosebit de dăunătoare. Acești pacienți aveau performanțe cognitive echivalente cu ale unor persoane mai în vârstă cu patru ani încă de la prima evaluare și prezentau niveluri mai ridicate de plăci de amiloid și leziuni ale substanței albe. Prin contrast, insomniacii care declarau că dorm mai mult decât de obicei – posibil pentru că problemele de somn se amelioraseră – prezentau mai puține leziuni ale substanței albe decât media.

Importanța acestor două tipuri de leziuni este majoră: boala Alzheimer nu este provocată doar de amiloid. Tot mai multe studii arată că și afectarea vaselor mici de sânge accelerează declinul cognitiv, cele două mecanisme agravându-se reciproc.

Modelele folosite în studiu au confirmat și efectul bine cunoscut al variantei genetice ApoE4, cel mai puternic factor de risc comun pentru Alzheimer cu debut tardiv. Pur­tătorii genei au avut un declin cognitiv mai rapid, iar efectul insomniei a fost comparabil ca intensitate cu cel al factorului genetic.

Cercetătorii bănuiesc că ApoE4 amplifică efectele nopților nedormite, încetinind eliminarea amiloidului în timpul somnului și făcând vasele de sânge mai vulnerabile la inflamații.

Aceste rezultate se adaugă unui număr tot mai mare de cercetări din Marea Britanie, China și SUA, care arată că modul în care dormim la vârsta mijlocie și ulterior se corelează direct cu performanța cognitivă la bătrânețe. Insomnia cronică pare să accelereze drumul spre demență nu pe o singură cale, ci prin mai multe mecanisme: creșterea nivelului de amiloid, deteriorarea substanței albe și probabil influențarea tensiunii arteriale și a glicemiei.

În privința tratamentelor, datele sunt încă mixte. Cercetătorii de la Mayo Clinic nu au identificat beneficii clare – dar nici efecte negative – ale somniferelor folosite de participanți. Studii preliminare pe medicamente mai noi, precum blocanții de orexină, sugerează reducerea unor proteine asociate cu Alzheimer în lichidul cefalorahidian, dar cercetările sunt de mică amploare și pe termen scurt.

Terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie, realizată față în față sau digital, rămâne standardul de aur și îmbunătățește somnul la circa 70% dintre pacienți. Nu este însă clar dacă protejează și creierul, deși un mic studiu pe persoane cu tulburări cognitive ușoare a arătat o îmbunătățire a funcțiilor executive după acest tip de terapie.

Legătura dintre insomnie și demență nu este simplă. Somnul prost se asociază frecvent cu depresie, anxietate, dureri cronice sau apnee în somn – toate fiind factori care afectează creierul. Identificarea cauzei și momentului optim pentru intervenție necesită studii riguroase și de lungă durată.

Prevenția începe devreme

Participanții la studiul Mayo Clinic aveau în medie 70 de ani la început, dar alte cercetări au arătat că un somn de mai puțin de șase ore pe noapte la 50 de ani este deja asociat cu un risc mai mare de demență două decenii mai târziu.

Asta sugerează că prevenția nu ar trebui amânată până la pensie. Monitorizarea somnului încă din perioada de mijloc a vieții, alături de controlul tensiunii arteriale, colesterolului și practicarea exercițiilor fizice, reprezintă o strategie eficientă pentru sănătatea creierului.

Nopțile nedormite nu sunt doar o neplăcere. Insomnia cronică accelerează acumularea de amiloid și afectarea vaselor de sânge, împingând creierul spre declin cognitiv – mai ales în cazul persoanelor care poartă deja gena cu risc crescut ApoE4.

Somnul de calitate se conturează tot mai mult ca un pilon esențial al sănătății creierului. Rămâne însă de văzut dacă tratarea insomniei poate preveni cu adevărat demența și în ce moment al vieții intervențiile au cel mai mare efect.

Editor : Ș.A.