Pescuitul cu magneți, moda vânătorilor de comori din România. Obiecte bizare scoase de pe fundul apelor

Pescuitul cu magneți devine un hobby tot mai popular în România, oferind o alternativă simplă și accesibilă la detectoarele de metale, care necesită autorizații și iar folosirea lor de către „vânătorii de comori” este adesea privită cu suspiciune.

Pescuitul cu magneți este un hobby accesibil. Sursa Grup Facebook – Magnet Fishing

Magneții puternici, din neodim (NdFeB), sunt folosiți de pasionații de aventură urbană pentru a căuta „fiare” prin râuri și lacuri.

Cu o frânghie și un astfel de magnet, care costă între 100 și 200 de lei, cele mai mici, și până la 800 de lei, cele cu putere mare, unii români au reușit să scoată din ape nu doar obiecte ruginite, ci și relicve, arme și mici comori metalice din alte vremuri.

Goana după comori și fiare vechi pe fundul râurilor

Alții au dat peste lucruri care în mod normal nu și-ar fi găsit loc pe fundul apelor: trotinete electrice, seifuri bancare, biciclete electrice, semne de circulație și roți de mașini. Site-uri specializate în comerțul de „magnet fishing” – termenul cunoscut al acestor unelte de pescuit oferă la vânzare diverse versiuni ale magneților, frânghiilor, cârligelor, cutiilor de păstrare, mănușilor, precum și sfaturi simple de folosire a acestora. Pe rețelele sociale, numeroși pasionați de pescuitul cu magneți au povestit despre descoperirile făcute.

„În 2019, un pescar care folosea un magnet a prins o grenadă activă din Al Doilea Război Mondial – încă mai avea cuiul pe ea (un inel rotund). A scos-o exact din locul în care eu și alți 20 – 50 de pescari pescuiam în fiecare primăvară la șalău, aruncând năluci și târându-le pe fundul apei. Din fericire, niciunul dintre noi n-a agățat cuiul în tot timpul ăsta. Ne-am întrebat atunci dacă nu cumva eroziunea malului din acel an a dezgropat-o”, își amintea un pescar român, într-o postare pe Reddit.

Alți români au relatat pe rețelele de socializare că pentru ei pescuitul cu magneți este doar un mod de relaxare, iar până în prezent nu au găsit comori, ci doar fiare vechi și, uneori, muniție.

„Îți pui telefonul pe silențios și uiți de toate. În râuri găsești o grămadă de fiare: biciclete, țevi de la schele, cuțite, cuie, șuruburi, uși metalice. Pe astea nu prea le poți arunca înapoi, că nu-i frumos. Să le iei cu tine e mai greu dacă nu ai o mașină mai mare la dispoziție. Când am găsit muniție, n-am luat-o cu mine – n-aveam chef să sun la Poliție. În rest, este fain, exact ca pescuitul. Doar că în loc de pești, prinzi istorie ruginită”, povestește un alt român.

Imaginea 1/10:
Descoperiri cu magnetul Sursa Facebook grupuri de Magnet Fishing (3) webp

În România astfel de practici sunt permise, însă cei care descoperă obiecte de patrimoniu ori periculoase, cum sunt armele și munițiile, trebuie să raporteze acest lucru autorităților. Practicanții pescuitului cu magneți spun că acest hobby este popular fiind ieftin, atractiv și aventuros, dar și prietenos cu mediul.

Unii au pescuit în fântâni abandonate, însă râurile adânci și lacurile rămân principala sursă a descoperirilor realizate. În România, relatările despre comorile înghițite de ape au o istorie îndelungată.

România, patria comorilor pierdute în râuri

Cele mai vechi legende despre comorile ascunse pe teritoriul actual al României datează din Antichitate. Cea mai faimoasă dintre ele vorbește despre tezaurele valoroase ascunse de regele Decebal în albia râului Sargeția, înainte de a fi înfrânt de romani.

Pe valea Streiului în Hunedoara, locul unei mari descoperiri semnalate în epoca medievală, la mijlocul secolului al XVI-lea, a fost amintit pe una dintre cele mai vechi hărți ale teritoriilor actuale ale României.

Locul este indicat de mesajul „Sargetia, râul în care regele Decebal își ascunsese comorile”, menționat cu litere latine pe harta Daciei și Moesiei Antice, realizată în 1595 de cartograful regelui Spaniei, Abraham Ortelius, care a inclus-o în primul atlas istoric din lume.

Faimoasa comoară ar fi cuprins, potrivit unor relatări istorice, peste 400.000 de monede şi piese din aur, inclusiv cel puțin o brățară spiralică dacică și a fost descoperită din întâmplare, de localnici, în albia râului Strei ori în jurul unor așezări dacice.

În secolele următoare, în vremea Imperiului Habsburgic, numeroase comori prețioase și-au pierdut urma pe fundul Dunării și al Mureșului, râuri pe care erau transportate din Transilvania la Viena.

La începutul secolului al XIX-lea, alte tezaure prețioase au fost găsite de localnici în ținutul cetăților dacice din Munții Orăștiei. Comorile au ieșit la iveală după ce localnicii au scormonit cu unelte rudimentare locurile din jurul vechilor monumente. Uneori, însă, găsirea aurului a fost pusă pe seama unor intervenții divine, ori a unor apariții supranaturale.

Aproape nu exista sat în Ardeal unde localnicii să nu cunoască povești despre comorile ascunse ori descoperite de-a lungul timpului, afirma istoricul Iulian Marțian, la începutul secolului XX. Goana după comori a continuat în secolul XX, iar în anii ‘90 s-a intensificat odată cu apariția detectoarelor de metale, cu ajutorul cărora, grupările de traficanți de comori au răvășit siturile arheologice.