Body shaming și iluzia perfecțiunii: cum rețelele sociale ne afectează încrederea în sine

Într-o lume digitală dominată de imagini idealizate și
filtre AI care ne alterează realitatea corporală fizică, cum putem să ne
protejăm și ce responsabilități au platformele sociale și autoritățile în
România pentru combaterea acestei forme periculoase de agresiune?

Filtrele digitale și realitatea: cum social media distorsionează percepția asupra propriului corp

Body
shamingul, fenomenul toxic care se răspândește pe rețelele sociale mai ceva ca
o epidemie, nu mai este doar o problemă izolată, ci o amenințare reală la
sănătatea emoțională și psihică a utilizatorilor, mai ales a femeilor și
adolescenților. Potrivit unui raport realizat de Salvați Copiii România (2021),
40% dintre adolescenții români au declarat că au fost victime ale bullyingului
și hărțuirii online, body shamingul fiind printre cele mai frecvente forme. De
asemenea, un alt studiu global dezvăluie că 80% dintre adolescente recunosc că
folosesc regulat filtre de înfrumusețare pe social media, ceea ce crește
considerabil riscul apariției tulburărilor de percepție corporală.

Un război invizibil: idealul de frumusețe vs propriul
corp

„Weekend
Adevărul“ a discutat cu Diana Nechita, psiholog clinician și psihoterapeut,
pentru a înțelege mai bine impactul profund pe care îl are fenomenul de body shaming asupra sănătății noastre. Conferențiar la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Diana Nechita desfășoară activităţi
de cercetare axate în principal pe imaginea corporală și tulburările de
comportament alimentar, precum anorexia și bulimia. Experiența directă cu
paciente care se confruntă cu astfel de probleme i-a permis să înțeleagă în
profunzime efectele negative ale body shamingului și să dezvolte metode
realiste și eficiente de intervenție psihologică.

„Datele
și literatura științifică arată constant că femeile care experimentează
frecvent comentarii negative despre aspectul lor fizic dezvoltă în timp o
insatisfacție corporală accentuată. Practic, cu cât aud mai des afirmații
precum «ești grasă», «ești urâtă», «nu vezi cum arăți?», cu atât cresc șansele
să devină profund nemulțumite de propriul corp. Chiar dacă inițial încearcă să
ignore aceste comentarii, ele atrag inevitabil atenția asupra defectelor
percepute și le determină pe femei să încerce să se apropie cât mai mult de
idealul de frumusețe impus de societate“, explică psihologul.

De
asemenea, Diana Nechita atrage atenția asupra unor consecințe profunde, adesea
invizibile la prima vedere, pe care fenomenul body shaming le are asupra
sănătății fizice și emoționale a celor afectați. Dincolo de simpla nemulțumire
față de propriul corp, efectele criticilor constante pot fi devastatoare:
„Astfel apar comportamente alimentare problematice, precum dietele extreme,
exercițiile fizice făcute până la epuizare sau chiar episoadele de mâncat
compulsiv. Acestea din urmă sunt urmate, adesea, de încercări disperate de
compensare, prin metode nesănătoase precum consumul de laxative sau diuretice,
creând astfel un cerc vicios greu de rupt fără ajutor specializat“.

Cu
cât expunerea la comentarii negative despre aspectul fizic este mai frecventă
și mai intensă, cu atât riscul dezvoltării unor tulburări severe crește. Date
recente indică faptul că aproximativ jumătate dintre adolescenții afectați recunosc
că fenomenul îi face să se simtă mai triști și mai deprimați, dezvoltând astfel
o percepție negativă persistentă asupra propriului corp. Mulți dintre ei ajung
să resimtă frecvent emoții precum furie sau chiar teamă constantă. „Din cauza
fricii de a fi judecați, adolescenții ajung să evite contexte sociale sau
activități cotidiene obișnuite. Astfel, izolarea socială devine o problemă
suplimentară, iar cercul social și calitatea vieții lor scad dramatic“, mai
spune Diana Nechita.

Parcă trăim acum mai mult ca niciodată într-o epocă în care îmbătrânirea femeii este văzută ca ceva inacceptabil. În timp ce la bărbați semnele îmbătrânirii sunt privite cu o mai mare toleranță, femeilor li se reproșează apariția ridurilor, faptul că refuză să-și vopsească părul, că nu fac suficient sport sau că nu sunt destul de atente la alimentație. – Diana Nechita, psihoog clinician

Totodată,
Diana Nechita subliniază influența pe care o are social media asupra percepției
noastre despre propriul corp în corelație cu riscurile la care ne supunem
atunci când ne comparăm constant cu diverse modele sau influenceri: „Atunci
când petrecem mult timp pe social media, inevitabil ne comparăm cu persoane
care au făcut din imaginea lor un mod de viață, un job în sine. Este normal ca
influencerii și modelele să investească resurse considerabile în aspectul lor
fizic, dar noi, ceilalți oameni, avem alte priorități și alte lucruri de făcut
în viața de zi cu zi. Dacă ne comparăm constant cu acel 1-5% al oamenilor care
au un corp ideal, bineînțeles că vom ieși în dezavantaj. Este ca și cum ai
încerca să repari ceva pentru prima dată în casă, iar apoi să te compari cu un
tâmplar profesionist. Evident că prima încercare nu va fi perfectă“.

Skinny vs Marilyn Monroe

În
realitate, frumusețea este diversă și subiectivă, iar idealurile se schimbă de
la o epocă la alta. Este important să ne reamintim că standardele de frumusețea
nu sunt fixe, ele variază mult, uneori chiar și pe parcursul unui singur
deceniu. Gândiți-vă la Marilyn Monroe, un exemplu celebru, care era considerată
în perioada ei idealul absolut de frumusețe feminină, dar dacă am compara-o cu
standardele promovate azi, ar părea mult mai normală, cu un corp natural,
firesc. Iar schimbarea acestor standarde poate fi observată inclusiv în
interiorul familiilor noastre: „Poate ne amintim că bunicile noastre spuneau
adesea că o femeie frumoasă este cea «grăsuță și roșie în obraji». În acea
perioadă, să fii foarte slabă nu era considerat un semn al frumuseții sau al
sănătății, ci dimpotrivă, o problemă. Astăzi, lucrurile s-au schimbat complet
și idealul feminin promovat este cel al femeii extrem de slabe, cu dimensiuni
aproape imposibil de atins pentru majoritatea oamenilor“. Însă, chiar și atunci când standardul dominant e cel
al femeii suple, body shamingul nu dispare, ci pur și simplu își mută focusul
pe altceva. Inclusiv femeile foarte slabe ajung să fie criticate – „ești prea
slabă“, „arăți ca o scândură“ –, iar aceste comentarii sunt la fel de nocive și
reprezintă tot o formă de body shaming, arătând că fenomenul nu iartă pe nimeni
și că standardele impuse de societate sunt imposibil de atins.

Impactul negativ al body shaming-ului: stigmatizare, rușine și presiuni sociale

De
asemenea, psihoterapeutul subliniază că, deși fenomenul de body shaming ne
poate afecta în mod constant, există totuși anumite perioade critice ale vieții
în care suntem mult mai vulnerabili în fața acestor critici și presiuni
sociale: „Cred că sunt mai multe perioade sensibile în care body shamingul
poate avea un impact profund asupra noastră. De exemplu, adolescența e un
moment extrem de vulnerabil, deoarece în această etapă creierul nostru încă se
află în formare. Adolescentele și adolescenții trec prin schimbări rapide și
vizibile ale corpului, pe care adesea nici nu le înțeleg complet, iar expunerea
constantă la comentarii negative și imagini idealizate poate afecta dramatic
dezvoltarea lor emoțională și percepția de sine“. Mai ales pentru fetele
tinere, care se confruntă cu standarde tot mai nerealiste promovate în social
media, impactul acestor critici poate avea efecte negative pe termen lung
asupra încrederii în sine și sănătății lor mentale.

Când suntem cele mai vulnerabile

În
fapt, femeile și adolescentele devin mult mai vulnerabile la fenomenul body
shaming în anumite momente specifice ale lunii, cum ar fi perioada sindromului
premenstrual (PMS), caracterizată adesea de balonare, retenție de apă și
schimbări emoționale. La nivel european, prevalența PMS variază între 20% și
40%, conform unui studiu publicat în 2019 în revista „Annals of General
Psychiatry“. Statisticile mai spun că sindromul premenstrual afectează
aproximativ 3 din 4 femei din România, manifestându-se printr-o serie de
simptome fizice și emoționale înainte de menstruație. „Atunci când ne confruntăm
cu sindromul premenstrual, știm deja că emoțiile noastre pot fi mult mai greu
de gestionat decât de obicei. Suntem mai iritabile, mai sensibile și resimțim
mai acut presiunea comentariilor sau criticilor legate de aspectul nostru
fizic. În astfel de momente vulnerabile, expunerea suplimentară la critici sau
comparații toxice din exterior este exact ca și cum am pune gaz pe foc—nu face
decât să amplifice dificultățile emoționale pe care deja le avem“, explică
psihologul.

Astfel,
Diana Nechita ne recomandă să fim mai atente la noi înșine și la ce ne expunem
în aceste perioade vulnerabile: „Este extrem de important ca femeile și
adolescentele să devină conștiente de momentele în care sunt mai vulnerabile și
să învețe să gestioneze mai atent expunerea la situații toxice din mediul
online și offline. Cu cât știm mai bine ce se întâmplă cu noi în astfel de
perioade și cât de ușor ne pot afecta comentariile negative, cu atât vom putea
să ne protejăm mai eficient sănătatea emoțională și să limităm impactul negativ
al fenomenului body shaming“.

Stigmatizarea menopauzei

În
plus, un aspect adesea ignorat al fenomenului body shaming este impactul profund pe care acesta îl are asupra femeilor aflate în perioade sensibile ale
vieții, cum ar fi menopauza sau premenopauza. Psihologul subliniază că aceste
perioade naturale de schimbări corporale pot deveni extrem de dificile din
cauza presiunii sociale și a criticilor constante: „Menopauza și perioada
premenopauzei sunt momente în care corpul unei femei trece prin transformări
semnificative – creștere în greutate, acumularea grăsimii în zona taliei,
pierderea fermității pielii. Aceste schimbări naturale, cu care multe femei nu
sunt familiarizate pentru că în cultura noastră nu se discută deschis despre
ele, fac ca femeile să devină și mai vulnerabile la comentarii și critici privind
aspectul lor. Am întâlnit inclusiv cazuri de femei care recurgeau la tratamente
hormonale sau alte metode pentru a întârzia cât mai mult aceste schimbări,
tocmai din teama de a nu fi percepute negativ de ceilalți, teama că își pierd
feminitatea, că se îngrașă vizibil sau că pielea lor își pierde elasticitatea“.

Psihologul
atrage atenția și asupra unei alte forme subtile și toxice de body shaming care
a început să capete amploare  în mod
special în ultimii ani – stigmatizarea procesului natural de îmbătrânire a
femeilor: „Parcă trăim acum mai mult ca niciodată într-o epocă în care
îmbătrânirea femeii este văzută ca ceva inacceptabil. În timp ce la bărbați
semnele îmbătrânirii sunt privite cu o mai mare toleranță, femeilor li se
reproșează apariția ridurilor, faptul că refuză să-și vopsească părul, că nu
fac suficient sport sau că nu sunt destul de atente la alimentație. Este ca și
cum nu ar mai fi permis să îmbătrânești în mod natural. În ziua de astăzi, dacă
alegi să îmbătrânești fără proceduri cosmetice, estetice sau intervenții
medicale, ești privită aproape ca și cum ai greși față de tine însăți și față
de ceilalți“.

Aceste
presiuni duc uneori femeile spre cealaltă extremă, explică psihologul, către o
obsesie nesănătoasă de a evita orice semn al îmbătrânirii: „Din teama de a fi
judecate și comparate cu altele, multe femei încep să își facă tot felul de
intervenții estetice și proceduri cosmetice, până când ajung să nu se mai
recunoască deloc în oglindă“. Din păcate, de multe ori, presiunea socială
ajunge să împingă femeile către cealaltă extremă: în loc să se preocupe firesc
și echilibrat doar de cum să îmbătrânească sănătos, ele încep să ducă o luptă
disperată împotriva timpului. Astfel apar intervențiile exagerate și obsesia de
a ascunde orice semn al vârstei reale.

Prizonieri în propriul corp

Un
fenomen periculos, mai puțin vizibil, dar cu efecte profunde asupra sănătății
emoționale și fizice este auto-body shamingul. Spre deosebire de formele
clasice de body shaming, în care criticile vin din exterior, auto body shamingul
presupune internalizarea profundă a acestor critici. Astfel, persoana ajunge
să-și privească propriul corp prin prisma unor standarde nerealiste, promovate
în societate și intensificate în mediul online. Rezultatul este că începem să
ne judecăm aspru propriul corp, necriticând doar anumite aspecte, ci chiar
esența propriei identități fizice. Acest fenomen subtil, adesea ignorat,
contribuie direct la scăderea încrederii în sine, apariția anxietății sociale,
dezvoltarea tulburărilor alimentare și, în cazuri grave, la o disociere
emoțională severă față de propriul corp.

Auto-body shaming: distorsiunea imaginii de sine și lupta cu propriul corp

„Auto-body
shamingul apare atunci când internalizăm atât de mult standardele nerealiste
promovate în social media și în societate, încât începem să le percepem ca
fiind normale și să ne judecăm propriul corp foarte aspru, după aceste
standarde. Studiile recente sunt chiar alarmante în această privință: de
exemplu, cercetările efectuate în ultimii ani arată că fetițele încep să fie
conștiente de aceste standarde încă de la vârsta de 4 ani. Astfel, de la o
vârstă extrem de fragedă, copiii învață că trebuie să arate într-un anumit fel,
să aibă o anumită siluetă, să se îmbrace în anumite moduri pentru a fi
acceptați sau iubiți de ceilalți“, explică psihologul.

Auto-body shaming: când ne transformăm propriul corp într-un inamic

Psihoterapeutul
Diana Nechita explică modul în care filtrele de pe social media contribuie
decisiv la dezvoltarea tulburărilor de percepție corporală și chiar la apariția
unor afecțiuni severe, precum tulburarea dismorfică corporală: „Este interesant
faptul că, deși majoritatea oamenilor conștientizează că imaginile văzute
online sunt adesea modificate, iar unele platforme chiar au început să includă
avertismente care precizează că o fotografie a fost editată, creierul nostru nu
ține cont de aceste disclaimere. Astfel, în ciuda conștientizării faptului că
aceste imagini nu reflectă realitatea, ele continuă să ne influențeze la nivel
emoțional ca și cum ar fi complet autentice“, explică Diana Nechita.

Acest
fenomen se explică prin mecanismul psihologic al comparației sociale, continuă
ea: „Vedem o imagine filtrată și imediat facem comparația cu noi înșine – privim
tenul nostru, corpul nostru, hainele noastre și inevitabil constatăm
diferențele. Chiar dacă ne spunem conștient că imaginea este falsă, expunerea
repetată la astfel de imagini reduce capacitatea creierului nostru de a face
clar distincția între real și ireal. Practic, nu mai avem suficiente resurse
cognitive pentru a filtra conținutul la care suntem expuși zilnic în mediul
online“. În fapt, potrivit unui
studiu publicat în 2021 în jurnalul „Cyberpsychology, Behavior and Social
Networking“, expunerea repetată la imagini editate pe rețelele sociale este
direct asociată cu o insatisfacție corporală mai mare și cu riscul apariției
tulburării dismorfice corporale, mai ales în rândul adolescenților și tinerilor
adulți din Europa.

Psihoterapeutul
mai subliniază și o perspectivă neuroștiințifică esențială: „Creierul nostru nu
distinge întotdeauna clar între realitate și imaginație – dacă îi oferim
repetat o imagine, chiar și falsă, o percepe ca fiind autentică. E exact ca în
cazul știrilor false – fake news. După ce am fost expuși repetat unei
informații false, creierului nostru îi vine foarte greu să corecteze acea
informație. E nevoie de un efort conștient enorm pentru a mai percepe imaginea
respectivă ca fiind falsă și pentru a preveni influențarea comportamentului nostru
de către ea“.

De la conștientizare la trivializare

Recent,
pe platformele de social media au devenit populare și anumite filtre digitale
care imită vânătăile, rănile sau alte urme ale violenței domestice. Deși este
posibil ca intenția inițială din spatele acestor filtre să fi fost una de
conștientizare și educare a publicului despre violența împotriva femeilor, modul
necontrolat în care au fost utilizate a dus la o trivializare periculoasă a
fenomenului. Psihoterapeutul Diana Nechita exprimă o îngrijorare serioasă
privind acest trend: „Personal, nu înțeleg utilitatea reală a acestor filtre
decât dacă ar fi folosite exclusiv în cadrul unor campanii bine gândite și
atent controlate despre violența domestică. Din păcate, în realitate, aceste
filtre sunt utilizate adesea în contexte nepotrivite, chiar batjocoritoare,
trivializând și minimizând gravitatea unei probleme extrem de serioase, cum
este violența domestică“.

Această
utilizare greșită este cu atât mai gravă cu cât fenomenul violenței domestice
rămâne extrem de răspândit atât în România, cât și în Europa. Potrivit unui
raport din 2023 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,
aproape una din trei femei din UE a suferit violență fizică sau sexuală în
cursul vieții. În România, conform datelor publicate în 2022 de Inspectoratul
General al Poliției Române, numărul cazurilor raportate de violență domestică a
crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la peste 50.000 de cazuri anual.

Impactul
utilizării acestor filtre asupra victimelor reale ale violenței domestice este
unul profund negativ și agravează izolarea acestora: „Persoanele care chiar
sunt victime ale violenței domestice pot percepe aceste filtre și trenduri
virale ca pe o batjocură față de suferința lor reală, ceea ce le face și mai
dificil să caute ajutor sau să vorbească despre situația lor. Comentariile
superficiale sau negative care apar în urma folosirii acestor filtre – «probabil
a meritat», «nu e mare lucru» – contribuie suplimentar la stigmatizarea
victimelor, descurajându-le să raporteze abuzurile și să solicite sprijin
specializat“, subliniază psihoterapeutul.

Vulnerabilități digitale: de la body shaming la atacuri cibernetice

De
cealaltă parte, folosind aceste filtre ne expunem și anumitor riscuri privind
siguranța în mediul online. „Weekend Adevărul“ a discutat cu Fraga Țariuc,
fondatoare și președintă a organizației Women4Cyber România, despre riscurile
reale pe care le prezintă utilizarea filtrelor bazate pe inteligența
artificială în social media: „Fenomenul body shaming poate duce inclusiv
la doxing. Când folosim filtre, când publicăm fotografii editate sau când
folosim site-uri sau aplicații externe pentru a edita aceste imagini, riscăm să
ne expunem neintenționat datele personale unor platforme vulnerabile, nesigure,
care pot fi ulterior compromise de atacuri cibernetice“. Problema principală, continuă ea, este că la acest
moment măsurile implementate de platformele sociale pentru combaterea acestor
riscuri sunt insuficiente. „În primul rând, platformele ar trebui să
implementeze algoritmi mult mai eficienți pentru limitarea și eliminarea
conținutului toxic sau abuziv. În plus, transparența privind modul în care
filtrele și aplicațiile prelucrează datele personale este extrem de importantă“,
mai spune aceasta.

Filtrele sociale vs. realitate: distorsiunea auto-percepției în era digitală

Experta
atrage atenția și asupra responsabilității personale a utilizatorilor: „Și noi,
ca utilizatori – mai ales femeile, care sunt mult mai vulnerabile la astfel de
riscuri – trebuie să fim conștienți că atunci când folosim astfel de filtre sau
aplicații externe, ne asumăm implicit un anumit risc. E important să fim
informate, să verificăm dacă aplicațiile sunt sigure, cum sunt prelucrate
imaginile și ce date personale oferim platformelor respective. Lipsa educației
digitale ne face vulnerabili și expuși abuzurilor online, inclusiv fenomenului
de doxing“.

Soluții tehnologice

În
ceea ce privește măsurile concrete pe care le putem lua când devenim victime
ale body shamingului în mediul online, Fraga Țariuc subliniază că
responsabilitatea majoră în combaterea fenomenului de body shaming revine în
primul rând platformelor digitale, dar că acestea rareori acționează proactiv
în direcția protejării reale a utilizatorilor. „Din păcate, platformele se
mișcă greu, iar schimbările apar doar în urma unor presiuni externe
semnificative – fie din partea utilizatorilor, fie din partea autorităților.
Fără aceste presiuni, nu se întâmplă aproape nimic. Dacă un expert descoperă o
vulnerabilitate sau o soluție tehnică eficientă, trebuie să se adreseze direct
platformei și să insiste ca acestea să fie adoptate“, punctează Fraga Țariuc.

„Dacă abuzul devine grav – de exemplu, amenințări directe, șantaj sau hărțuire persistentă –, este absolut necesară sesizarea Poliției. Există prevederi clare privind hărțuirea online și violența cibernetică.” – Fraga Țariuc, specialist cybersecurity 

Pentru
a reduce riscul fenomenului de body shaming și a folosi rețelele sociale
într-un mod sănătos și responsabil, Fraga Țariuc recomandă ca utilizatorii să
adopte o serie de măsuri concrete și practice. „Primul pas pe care îl recomand
este setarea profilurilor ca private, astfel încât conținutul publicat să fie
disponibil doar persoanelor de încredere. Platforme populare precum Instagram
și TikTok permit utilizatorilor să filtreze comentariile și să limiteze
interacțiunile, ceea ce reduce semnificativ riscul expunerii la conținut abuziv
sau ofensator“, spune Fraga Țariuc.

De
asemenea, o altă măsură importantă este blocarea și raportarea agresorilor:
„Fiecare platformă socială are instrumente specifice de raportare a
conținutului și comportamentelor ofensatoare. Este crucial ca femeile să nu
ezite să blocheze imediat persoanele care le hărțuiesc sau fac comentarii
negative și să raporteze rapid conținutul abuziv folosind butonul special disponibil
pe toate rețelele sociale“.

Raportarea eficientă a body shamingului

Fraga
Țariuc recomandă utilizatorilor să fie proactivi și să urmeze câțiva pași
esențiali, care cresc șansele unei intervenții rapide și eficiente din partea
platformelor digitale și a autorităților. „Este extrem de important ca
victimele să facă capturi de ecran cu mesajele, comentariile sau imaginile
ofensatoare. Aceste dovezi sunt esențiale atât pentru raportarea către
platformele digitale, cât și în eventualitatea unei reclamații către autorități“,
explică experta.

De
asemenea, următorul pas este raportarea directă pe platformă: Facebook,
Instagram, TikTok și alte rețele sociale dispun de mecanisme speciale – butonul
„Report“ (Raportare) – pentru raportarea anonimă a conținutului abuziv, precum
și blocarea agresorului. „Odată raportat, conținutul respectiv este evaluat de
echipe specializate, iar dacă se confirmă încălcarea regulamentului, poate fi
eliminat rapid. Totodată, blocarea persoanei care face body shaming sau
bullying este obligatorie pentru a evita orice interacțiune ulterioară și
pentru a limita expunerea victimei la noi agresiuni“, subliniază Fraga Țariuc.

Adresarea către autorități

„Dacă
abuzul devine grav – de exemplu, amenințări directe, șantaj sau hărțuire
persistentă –, este absolut necesară sesizarea Poliției. Există prevederi clare
privind hărțuirea online și violența cibernetică. În plus, dacă vorbim de
cyberbullying între minori, școlile sunt obligate prin lege să intervină prin
intermediul comisiilor anti-bullying“, subliniază experta în cybersecurity.

Având
în vedere că impactul body shamingului poate fi devastator pe plan emoțional,
Fraga Țariuc recomandă mereu victimelor să caute sprijin emoțional specializat,
fie că este vorba de consiliere psihologică sau de grupuri de suport online:
„Recuperarea emoțională este la fel de importantă ca și soluționarea efectivă a
abuzului“. Experta avertizează că, deși platformele sociale au deja mecanisme
de raportare, eficiența acestora variază mult, astfel că utilizatorii trebuie
să fie mereu atenți și proactivi în protejarea propriei lor imagini digitale și
a sănătății emoționale.

Responsabilitatea autorităților

Președinta
Women4Cyber atrage atenția că protejarea utilizatorilor în mediul online este
imposibilă fără implicarea activă și responsabilă a autorităților. Aceasta
subliniază importanța reglementării clare și aplicate eficient: „Reglementarea
platformelor digitale este crucială pentru protejarea reală a utilizatorilor.
La nivel european, deja avem Digital Services Act (DSA), care obligă
platformele să combată mai eficient conținutul abuziv și să ofere mecanisme
clare și rapide de raportare. În România, adoptarea Legii nr. 50/2024 marchează
implementarea efectivă a DSA și desemnează Autoritatea Națională pentru
Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) ca instituție responsabilă
de supravegherea conformității platformelor digitale cu noile cerințe europene“.

Body shaming în mediul online: presiunea socială și impactul asupra imaginii de sine

Deși
există progrese legislative importante, Fraga Țariuc avertizează că, în
practică, lucrurile nu se schimbă suficient de repede. Ea menționează că, pe
plan local, s-au făcut câțiva pași importanți, cum ar fi integrarea violenței
cibernetice în legislația privind violența domestică. „Totuși, în România
lipsește în continuare o legislație specifică și clară privind cyberbullyingul
general. Asta face ca multe cazuri de body shaming să rămână nesancționate, cu
excepția celor care au loc în context domestic sau educațional“.

Experta
insistă că un alt pilon esențial în lupta împotriva body shamingului online îl
reprezintă educația digitală și campaniile de conștientizare: „Inițiative
precum Siguranța Online sau campaniile anti-bullying desfășurate în școli sunt
absolut necesare, însă implementarea acestora este încă deficitară în România.
Este esențial ca autoritățile să intensifice aceste demersuri și să colaboreze
mai strâns cu platformele digitale pentru eliminarea rapidă a conținutului
dăunător. În plus, e nevoie și de sancționarea mai severă a celor care
generează acest tip de conținut abuziv“.

Fără
implicarea coerentă și fermă a autorităților și fără o educație digitală
eficientă, mediul online va continua să fie un spațiu riscant pentru
utilizatori, în special pentru adolescenți și femei, cei mai afectați de
fenomenul body shamingului.