Datoria statului își continuă „galopul”

Anul 2024 a fost și al creșterii datoriei publice. Chiar și în absența cifrelor finale (deocamdată, datele referitoare la datorie se opresc la septembrie 2024), putem avea o imagine asupra datoriei acumulate anul trecut.

Analizele economice privind datoria publică au însoțit anul 2024. Datele publicate, însă, la sfârșitul anului trecut de către Ministerul Finanțelor Publice ne arată structura datoriei publice. Mai întâi trebuie spus că în primele nouă luni ale anului 2024, datoria publică a ajuns la 916 miliarde de lei, o creștere cu 134 miliarde de lei. Însă, atenție!, acestea sunt doar cifrele din primele nouă luni din 2024. Este cert că pe întregul an creșterea datoriei va fi și mai mare.

Chiar și în aceste condiții, trebuie spus că, în anul 2023, datoria publică a crescut față de anul precedent cu 119 miliarde de lei, iar în patru ani, 2019-2023, datoria s-a dublat. Iar ritmul de creștere este în continuare foarte rapid. Toate aceste cifre arată că dacă guvernele din perioada pandemiei 2020-2021 ar putea găsi o scuză pentru împrumuturile contractate, Executivele din anii 2023 și 2024 au foarte puține explicații logice pentru „explozia” datoriei guvernamentale.

Ca structură, în septembrie 2024, datoria statului are câteva zone ce merită evidențiate. În primul rând, datoria externă a administrației centrale este mai mare decât cea internă, 473 miliarde echivalent în lei, față de 442 miliarde de lei. Această proporție atrage atenția asupra dependenței de finanțare a României de către investitorii internaționali, ceea ce înseamnă că echilibrele bugetare și calificativele agențiilor de rating sunt importante pentru obținerea împrumuturilor necesare în anii următori.

În al doilea rând, datoria în lei este mai mare decât cea în euro, dar proporția în valută este ridicată, respectiv 47% din totalul datoriei administrației publice centrale. Ceea ce ne arată că în continuare stabilitatea cursului de schimb leu-euro este esențială pentru plata la costuri rezonabile a datoriilor în moneda europeană care ajung la scadență în anii următori. Un raport de schimb stabil între moneda locală și cea europeană poate fi susținut de reducerile de deficite, de intrări de fonduri europene, de investiții străine și de mai puține „lebede negre” care apar din zona politică.

În al treilea rând, este vizibilă diferența mare între datoria administrației centrale și cea a administrației locale. Mai precis, administrația publică centrală a ajuns la o datorie de 894 miliarde de lei, iar cea locală înregistrează un nivel de 22 miliarde de lei, adică doar 2,5% din total. Explicația este destul de simplă și se referă la modul de funcționare a finanțării la nivel central și local. Concret, în România sunt foarte puține autorități locale care apelează la împrumuturi. Un raport al Bursei de Valori București (BVB) arată că anul trecut numai 15 orașe și 5 județe aveau listate obligațiuni la BVB.

Imensa majoritate a autorităților locale își completează finanțarea cu bani de la bugetul de stat. În aceste condiții, efortul autorităților locale pentru a obține împrumuturi este prea complicat, aproape inutil și reprezintă explicația pentru ponderea atât de scăzută a datoriei administrației locale în total.

În fine, în al patrulea rând, vestea bună este că 93% din datorie are termene de rambursare medii și lungi, ceea ce înseamnă că permite o planificare a plăților, dar vestea mai puțin bună este că vor trebui achitate dobânzi pe o lungă perioadă. Există o îngrijorare justificată, pentru că planul fiscal arată că peste șapte ani plata serviciului datoriei va ajunge la peste 3% din PIB. Ceea ce înseamnă că întregul deficit bugetar va fi „consumat” prin plata datoriei publice.

Indiferent de calcule, România se împrumută în forță. Iar cea mai clară dovadă în acest sens este că la câteva zile de la începutul anului statul s-a împrumutat deja cu 1,3 miliarde de lei. Putem să înțelegem ce va urma.