110 ani de la moartea lui Carol I, cel mai longeviv monarh al României. Ce spunea I.G. Duca: „Frământările sufletești l-au omorât”

Pe pe 27 septembrie 1914
se stingea din viață la Castelul Peleș din Sinaia Regele Carol I,
după 48 de ani de domnie, cea mai lungă din
istoria țării. Făuritorul României moderne, Carol I este
și cel care a obținut independența țării după războiul din
1877-1878.

Carol I, făuritorul României moderne FOTO arhiva Adevărul

Regele Carol I era suferind de mai
mulți ani. Presa vremii scria că
grație profesionalismului și atenției
doctorului Ion Mamulea, starea de sănătate a
monarhului se îmbunătățise după
1910. Cu aproape șase luni înainte de
deces, pe 20 aprilie 1914, Regele Carol I fusese sărbătorit la
împlinirea vârstei de 75 de ani și nu puțini erau cei care se
așteptau ca pe 10 Mai 1916 acesta să
aniverseze 50 de ani de domnie.

Din păcate,
vara anului 1914 a fost una teribilă. A fost prima
oară atentatul de la Sarajevo, urmat de începerea
Primului Război Mondial. Regele Carol I a insistat ca România să
lupte alături de Germania și Austro-Ungaria. Însă
liberalii, care erau la acea vreme cea mai puternică forță
politică din România, au cerut și impus neutralitatea. Iar această
neutralitate l-a consumat mult pe Regele
Carol I, care se lupta să găsească o cale de împăcare între
dorința sa de a lupta împreună cu Puterile Centrale și ceea ce
dorea poporul român, mai precis ca Austro-Ungaria să nu fie
ajutată.

În ultima zi
a vieţii, Regele Carol I a fost activ, având printre altele o
întâlnire cu prim-ministrul ionel Brătianu. Seara a fost vizitat
de doctorul Mamulea. Iar noaptea a murit.

Iată ce scria omul politic liberal
I.G. Duca despre decesul lui Carol I în
amintirile sale: „În ajun, Regele fusese excepţional de ager şi
bine dispus, îl primise pe Virgil Arion într-o lungă audienţă şi
se culcase voios. Pe la cinci dimineaţa se
trezise plângându-se că nu poate respira. Regina Elisabeta a sunat
după ajutor şi a trimis în grabă să cheme pe Dr. Mamulea. După
câteva minute Suveranul a oftat din greu de două-trei ori şi a
aplecat uşor capul. Regina a crezut că doarme. Carol I de
Hohenzollern Sigmaringen, primul Rege al României, îşi dăduse
însă după 48 de ani de rodnică domnie obştescul sfârşit.
Frământările sufleteşti ale ultimelor luni fuseseră peste
puterile organismului său îmbătrânit, ele l-au omorât”.

Viitorul Rege Carol I al României s-a
născut la 8/20 aprilie 1839, la Sigmaringen, în Germania. A avut
trei fraţi: Principele ereditar Leopold (1835–1905), Principii
Anton (1841–1866) şi Friedrich (1843–1904), precum şi două
surori, Principesele Stéphanie (1837–1859; căsătorită cu Regele
Pedro al V-lea al Portugaliei) şi Marie Louise (1845–1912;
căsătorită cu contele Filip de Flandra, cel care a refuzat Tronul
Principatelor Unite, înainte ca acesta să îi fie oferit
Principelui Carol; cei doi au fost părinţii Regelui Albert I al
Belgiei).

”Omul de la care a
pornit totul”

”Carol I este omul de la care a
pornit totul: Familia Regală, statul modern, țara independentă și
suverană. Rând pe rând, an de an, sub domnia acestui Rege
european, România a dobândit instituţii, modernitate şi
statornicie. naţiunilor libere”, scrie site-ul casamajestatiisale.ro.

După refuzul contelui Philippe de
Flandra, fratele Regelui Leopold al II-lea al Belgiei, de a primi
Tronul României şi după mai multe consultări ale reprezentantului
Locotenenţei domneşti la Paris, Ion Bălăceanu, cu Împăratul
Napoleon al III-lea al Franţei, opţiunile românilor, încurajate
de acordul deplin al Împăratului Franţei şi de sprijinul moderat
al Prusiei, s-au îndreptat către Sigmaringen.

Imaginea 1/11:
Carol I la Sinaia Carol Sporturi ostasesti jpg

Pe 19 martie
1866, I.C. Brătianu îi propunea Principelui Carol, în numele
României, să devină şeful statului român. Peste mai puţin de
trei săptămâni, Brătianu îl anunţa pe principe, la Sigmaringen,
că fusese ales Domnitor al Principatelor Unite, cu drepturi
ereditare, prin plebiscitul desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie
1866. În favoarea lui Carol fuseseră exprimate 685.969 de voturi,
iar împotrivă doar 2248.

La 28 aprilie 1866, proaspăt aleasa
Adunare Constituantă a votat aproape unanim aducerea Principelui
Carol pe Tronul ţării: 109 voturi pentru şi 6 abţineri.

Pe 8 mai
1866, un anume Karl Hettingen intra în țară pe la Drobeta-Turnu
Severin. Era viitorul rege Carol, care atât la recomandarea
românilor, cât și a nemților, a circulat incognito.

Odată ajuns în Principate, el a fost
preluat cu trăsura de către Ion C. Brătianu, tatăl viitorului
prim-ministru al României Mari însoțindu-l pe tot traseul până
în Capitală.

„Ion C. Brătianu a fost politicianul
trimis încă din 1865 să negocieze cu Carol şi familia sa
posibilitatea ca prinţul să vină pe tronul României. Tânărul
Carol a călătorit incognito, cu trenul, pe ruta Düsseldorf – Bonn
– Freiburg – Zürich – Viena – Budapesta, din cauza conflictului ce
exista între ţara sa şi Imperiul Austriac. Prin forţa
împrejurărilor, după intrarea în ţară pe la Orşova şi Turnu
Severin, între primele localităţi pe care le-a străbătut în
drum spre Bucureşti au fost cele din Argeş şi Muscel, respectiv
Piteşti şi Goleşti“, spune Iustin
Dejanu, directorul Muzeului Golești.

Au rămas memorabile
cuvintele spuse de Carol I locuitorilor orașului Pitești în mai
1866: „Din minutul în care am păşit pe pământul nouei
Mele patrii, am devenit Român; viaţa Mea întreagă o voiu consacra
pentru fericirea Românilor şi pentru prosperitatea lor, cari de
acum înainte au devenit compatrioţii Mei“.

Dezvoltare economică
fără precedent

”Prin simpla sa prezenţă, prin
demnitatea apartenenţei la una dintre cele mai ilustre familii ale
Europei, dar şi graţie curajului personal, Principele Suveran Carol
a zdruncinat definitiv ultimele rămăşiţe simbolice ale
vasalităţii faţă de Imperiul Otoman. Vizita sa la Constantinopol,
în octombrie 1866, în cursul căreia s-a comportat faţă de Sultan
ca un şef de stat, şi nu ca un vasal, a confirmat procesul
ireversibil de ruptură faţă de Poartă”, se
mai precizează pe site-ul casamajestatiisale.ro

Aceeaşi
demnitate o va arăta Carol I şi atunci
când Țarul Alexandru al II-lea a amenințat,
în 1878, după încheierea Războiului de
Independență, cu dezarmarea armatei române, în cazul în
care România s-ar fi opus anexării sudului Basarabiei de către
ruşi, Carol I îi răspunde că trupele române vor putea fi
nimicite, dar nu dezarmate.

În timpul lungii sale domnii, Regele
Carol I a pus bazele României ca stat modern pe harta Europei. În
1875, bugetul României ajungea la cifra de
100 de milioane de lei, dubl față de bugetul din
1866, iar în 1903, la 218 milioane lei.
În perioada 1880-1914,
România a exportat 80 de milioane de tone de cereale, clasându-se
printre cele mai importante ţări exportatoare de cereale de
pe glob (a doua din Europa, după Rusia, şi chiar pe primul
loc la exportul de porumb, înaintea Statelor Unite). Numărul
întreprinderilor industriale mai mari a crescut foarte
mult, de la doar 39 în anul 1866
până la 17.314 în anul 1877. România
avea şi importante zăcăminte de petrol care o plasau, în jurul
anului 1900, printre primele trei ţări producătoare de ţiţei din
lume, după Statele Unite şi Rusia. Și asta nu
este tot. Leul românesc era o monedă puternică, echivalentă
cu francul francez şi ce putea fi folosită
ca valută forte în întreaga Europă.

O contribuție esențială
a Regelui Carol I a și
în domeniul arhitecturii și construcțiilor. Numeroase
sedii de instituții importante ale statului, universități,
palate administrative, biblioteci, gări, colegii și licee,
biserici, spitale au fost ridicate sau reconstruite, în cei
48 de ani în care a condus România.