Rezultatele examenelor naționale, oglinda cosmetizării Educației. Expert: „Nu este întâmplător deloc că lucrurile merg prost”

Examenele naționale, trecute cu
foarte bine de absolvenții de liceu și poticnit de cei care au terminat
gimnaziul, dau măsura a ceea ce livrează sistemul de învățământ românesc în
continuare, în ciuda anunțatelor reforme. „Weekend Adevărul“ a discutat cu expertul în politici
educaționale Marian Staș despre situația actuală a Educației în România și care ar fi
soluțiile pentru creșterea calității sistemului de învățământ.

Examenele nu sunt o oglindă fidelă a calității învățământului public din România FOTO: arhiva

Promoția 2024 a reușit cele mai
bune rezultate la Bacalaureat din ultimul deceniu și jumătate, a anunțat
Ministerul Educației, deși raportările OCDE și rezultatele testelor PISA
vorbesc despre o cu totul altă realitate. Cu subiecte croite pentru un astfel
de rezultat, rata de succes după soluționarea contestațiilor a ajuns la 78,2%
la Bacalaureatul 2024 și arată un progres de 3% față de 2023 și 2022.

În schimb, Evaluarea Națională
arată rănile adânci ale sistemului și nevoia de intervenție rapidă. Mai mult de
un sfert dintre candidați nu au reușit să obțină media 5, iar rezultatele slabe
provin majoritar (84%) din mediul rural. Rata de participare la examen (95,3%)
oglindește doar într-o mică măsură realitatea, ocolind datele privind abandonul
sau insuccesul înregistrate de elevii intrați cu nouă ani în urmă în școală și
până la finele clasei a VIII-a. Peste 15% dintre copii nici măcar nu au ajuns
la finalul ciclului gimnazial
și sunt județe în care media națională a fost depășită considerabil, mai mult
de un sfert dintre copiii care au început cu nouă ani în urmă școala nereușind
să finalizeze clasa a VIII-a. Așadar, „România
Educată“, încercarea de reformă prezentată pompos, dar care în esență nu
schimbă nimic, este în continuare contestată de experții care cer intervenția
reală în sistem.

„Copiii fac școală mai prost decât
până acum“

Rezultatele înregistrate de
absolvenții de gimnaziu la examenul de Evaluare Națională arată două lucruri
importante, este de părere expertul în politici educaționale Marian Staș:
sistemul este prost croit, iar profesorii dau dovadă de lipsă de integritate
profesională. „Este
inadmisibil să ieși cu 9.00-9.50 din gimnaziu și să iei 3.00, 4.00, 5.00 la
Evaluarea Națională. Asta spune multe despre modalitatea de notare pe care o au foarte mulți profesori, nu toți. Poate să fie o tendință în sistem de comportament
malonest în privința notării în gimnaziu, ca să împingem mizeria mai departe.
Și vedem noi ce facem încolo“, semnalează prof. Marian Staș.

Dacă ne mai uităm și la tiparul pe
care sunt croite subiectele,
pare și mai evident că,
în fapt, grija
sistemului este să obțină la final o poză despre o realitate acceptabilă.
„Subiectul I nu are ce căuta la Evaluarea Națională. I este subiect de clasa a
IV-a, a
V-a, sunt trivial de simple, or, acelea sunt puse acolo tocmai ca să asigure
faptul că un număr cât mai mare de copii măcar mișcă mai departe. Și nici în
condițiile acestea nu fac ce au de făcut“, subliniază Staș. Uitându-ne din nou
la subiecte, și numărul mai mic de note de 10 comparativ cu sesiunile
anterioare ridică semne de întrebare.

Mai mult, în condițiile în care absolvenții
de gimnaziu au avut de rezolvat subiecte deosebit de accesibile, se pune
întrebarea cum de 32% n-au luat note peste 5 la Matematică și cum au ajuns
acești elevi să susțină Evaluarea Națională. Totul se întâmplă în condițiile în
care funcționează, în paralel cu școala, și o adevărată industrie a
meditațiilor. „Este
un cumul de două componente: de sistem prost croit, adică de lipsă de
competență adecvată și de școală făcută pe bune, coroborat cu un comportament
lipsit de integritate, pe mai multe niveluri, care conduc la un astfel de
lucru. Rezultatul este foarte clar: copiii fac școală mai prost decât până
acum, asta-i foarte limpede“, atrage atenția expertul Marian Staș.

Pentru ca tabloul dezastrului din
gimnaziu să fie complet, se adaugă informația că un singur copil din cei 74
care au obținut media 10 este din mediul rural. „Asta este strigător la cer“,
spune Staș. Detaliul deosebit de important confirmă în fapt cum mediul
socio-economic și sistemul administrativ depășit conduc spre rezultatele slabe,
cu discrepanțe uriașe între oraș și sat.

„Nu e nevoie să știm Română și
Istorie pentru a lua 6.00-7.00 la BAC“

Practica subiectelor mai mult decât
accesibile pentru un rezultat bun la Evaluarea Națională devine și mai evidentă
la Bacalaureat. „Nu e nevoie să știm Română și Istorie pentru a lua nota 6.00-7.00
la BAC“, explică expertul Marian Staș. Semnalele au fost date deja de câțiva
ani, fără ca ceva să se schimbe. „Subiectele I și II presupun să nu știi deloc
Istorie. Citești cu atenție, ești concentrat și iei nota 6 și cu punctul din oficiu, 7, și ai
terminat. Abia subiectele III, și la Română și la Istorie, sunt croite pe a ști
ceva. Structura, placa de proiectare, ADN-ul examinărilor acestora este viciat.
Asta înseamnă, în primul rând, lipsă de integritate.
De ce? Pentru că cei care elaborează subiectele știu că de fapt copiii nu
învață și atunci dau subiecte din pix, aranjate, masate în așa fel încât cei
mai mulți copii să promoveze“, atrage atenția profesorul.

Cu subiectele accesibile de la
examenul de Evaluare Națională se ajunge mai departe în liceu unde, în primă fază, elevii se confruntă cu
o realitate neașteptată. Constată că se descurcă greu la Fizică, la Chimie, la
diverse alte discipline. Profesorii de aici se confruntă și ei cu o realitate
dezamăgitoare și „începe un al doilea val de conivență“, explică Staș. „Este o
chestiune care,
de multe ori,
implicit presează și conduce și către un fel de comportament semi-corect sau
necorect și în liceu, ca să meargă elevii mai departe pentru că sunt nu știu
câte clase obligatorii“, adaugă acesta.

Încurajați de rezultatele din
gimnaziu, părinții au și ei așteptări bazate pe realitatea trucată și de aici
presiuni pentru note mari, precum 10
pe linie etc. La final, când realitatea iese la iveală, apare „eroarea
fundamentală de atribuire“, explică Staș, iar fiecare dintre părțile implicate
proiectează vina asupra celorlalți.

România educată mediocru

În situația pe care o constatăm an
de an, analizând rezultatele examenelor naționale, s-a ajuns din cauze care pot
fi corectate, crede Marian Staș. Mai mult, cu decizii adoptate ferm și rapid
s-ar putea vedea, chiar dacă nu mai devreme de patru ani, și rezultate. „Cauza
zero o reprezintă modelul curricular prost croit. Depășit de timp, comunist,
sindicalist și proiectat în așa fel încât el să asigure norme și salarii pentru
profesori și nu învățare pentru copii. Este punctul zero. A doua cauză o
reprezintă felul depășit de timp în care profesorii ies din procesul de formare
pe filieră didactică“, este de părere expertul.

Soluția corectă ar trebui să fie
instituirea în masă, în toate universitățile din România și în facultăți, a
licenței pentru profesia didactică. „Cu alte cuvinte, a admiterii faptului că
istoric înseamnă ceva, profesor de Istorie
înseamnă cu totul altceva, iar dacă vreau să mă fac profesor de Istorie, spre
deosebire de colegul meu care vrea să devină istoric, intrăm în anul I la Facultatea
de Istorie și pornim pe filiere paralele, pentru că pe mine mă pregătește
această filieră pentru profesorat, iar pe colegul meu îl pregătește pentru
cercetare de istorie“, explică Staș.

Școlile-pilot,
exemplu de bune practici

„Nu este întâmplător deloc că lucrurile
merg prost, pentru că,
de fapt,
profesia de profesor nu există în România. Ea este o Cenușăreasă, rezultând din
aceste formări pe departamente de pregătire a personalului. De fapt, oamenii ies din
facultăți istorici cu credite de pedagogie, ies filologi cu credite de
pedagogie, ies matematicieni cu credite de pedagogie. Dar nu ies profesori de
Matematică, profesori de Fizică, profesori de Istorie, pentru că așa este
croită povestea asta. Răul adânc, în preuniversitar, e în gimnaziu și în liceu.
Uitați-vă că Evaluările naționale și Bacalaureatul dau temperatura imediat,
spun cât de prost e făcut“, este de părere expertul în politici educaționale.

Pentru a fi mișcate lucrurile este
nevoie de decizie, iar aceasta,
pentru a avea impactul dorit,
cu atât de multe presiuni și împotriviri la schimbare, nu poate fi decât una
politică, spune profesorul Marian Staș: „Dacă
nu există voință politică,
nu iese nimic, iar școlile-pilot, așa cum au început ele cu patru ani în urmă,
au arătat clar că există clipa astrală și că în momentul în care clasa politică
vrea, atunci lucrurile se întâmplă. Școlile-pilot merg bine și foarte bine,
cele care și-au făcut transformările curriculare. Doar că acelea sunt 50, iar
în țară sunt mii. Nu am văzut să aibă de gând Ligia Deca sau oricare dintre
politicieni
să transfere bunele practici din transformările curriculare ale școlilor-pilot
în lege, astfel încât după patru ani, evident, acestea să devină modele de bună
practică generalizată“.

Învățământul dual, parte din
soluție

Marian Staș dă câteva direcții principale
care ar trebui urmate și care ar putea oferi rezultatele așteptate într-un
viitor nu foarte îndepărtat. Transformarea
curriculară și licența pentru profesia didactică ar trebui însoțite de
creșterea exponențială a mesajului public:
„Meseria, brățară de aur“. Reconstrucția componentei tehnice și dezvoltarea
învățământului dual, care și-a dovedit eficiența în state occidentale la care ne uităm cu
jind, ar trebui să constituie priorități. Învățământul dual ar trebui să
crească exponențial în următorii patru-cinci ani, susține expertul, pentru a
valoriza generații întregi despre care constatăm că nu obțin rezultate bune la
actualele discipline de examen, dar pentru care sistemul de educație nu face
nimic pentru a le scoate în evidență adevăratul potențial.

„Copiii aceștia nu se poate să nu
fie buni altfel, la altceva decât la Matematică și Istorie și toate pe care le
fac la BAC-ul așa cum arată el acum. E obligatoriu de a găsi o soluție care să
aibă două proprietăți importante.
Prima
este de a fi
netrivială și corectă
(doar pentru că acești copii au rezultate slabe nu le dau ceva de
doi bani, și ei au nevoie de o evaluare corectă, onestă). A doua,
să construiesc un proces de absolvire, de examinare, care să fie potrivit
intereselor, dorințelor
și aspirațiilor unor oameni pentru care acest tip de Matematică și acest tip de
Română și toate acestea nu sunt Alfa și Omega“, susține Staș. „Fiecare suntem
buni la ceva. Mulți dintre copiii aceștia nu sunt idioți, nu sunt proști, dar
funcționează altfel. Atunci, este rostul sistemului
de a croi niște programe de educație, niște modele curriculare, niște modele de
examinare care să-i ajute pe acești copii să-și pună în valoare lucrurile pe
care ei le știu cel mai bine și pe care știu că le pot face foarte-foarte bine“,
a adăugat expertul.

Plata conform performanței,
imposibilă

Titularizarea, care le creează
profesorilor confortul siguranței la catedră, constituie în fapt unul dintre
blocaje. Școala nu poate fi modernizată atâta vreme cât există „inamovibilitatea“,
crede expertul în educație. „Sistemul trebuie să salarizeze, să evalueze și să
recompenseze pe merit profesorii, dar, ce să vezi, inamovibilitatea o păstrăm. Astea sunt enunțuri care
se bat cap în cap“,
explică Staș.

Schimbarea actualului sistem de a
accede în învățământ, de salarizare și de
recompensare a profesorilor pe criterii de performanță va fi „o nucă tare“,
crede Staș, „pentru că sindicatele noastre sunt extrem de conservatoare și vor
opune rezistență“. Soluția ar putea fi una de tip deschiderea pieței forței de
muncă în educație. „Soluția este închiderea subiectului otrăvit al
inamovibilității și înlocuirea cu un mecanism de resurse umane elastic,
flexibil, deschis, mai degrabă de tip liberal, care să permită circulația
oamenilor între școli, angajările pe contracte de 5-7-8 ani, coroborat cu o
carieră didactică deștept croită, și care să scoată din ecuație variabila
inamovibilității. Pentru că titualizarea este egal mediocritate doar“, susține
Staș.

Resetul prezidențial

Descentralizarea instituțională
constituie un alt subiect sensibil care ar trebui repus în discuție. Merge însă
mână în mână cu reorganizarea administrativ-teritorială, iar pentru ultima se
ajunge din nou la decizia politică. „Când vine vorba de întreg sistemul, în
opinia mea este o singură soluție, punct zero. Eu l-am numit reset
prezidențial, pentru că acești zece ani au fost marcați de prestația absolut
mediocră a actualului șef de stat. Blestemul mediocrității, dat cu ordin de la
stăpânire de la actuala conducere de la Cotroceni, care s-a propagat mai
departe într-un proces – România Educată mediocru – și care a condus la
legislație mediocră, care nu transformă nimic din ceea ce am discutat noi aici.
Dacă în decembrie, România va aduce în frunte un șef de stat capabil să facă
acest reset și să asigure ieșirea din mediocritate, de acolo putem porni mai
departe“, a conchis expertul în politici educaționale Marian Staș.