Momentul în care Ungaria a fost aproape să se unească cu România

Există în istorie momente despre care nu se vorbește sau se vorbește doar în șoaptă, iar unul dintre ele este cu adevărat interesant. În 1919, la mai puțin de un an după Marea Unire, o parte a elitei ungare a cerut unirea cu România. Cunoscutul istoric italian Stefano Bottoni explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cât de serios a fost proiectul vecinilor din Vest și ce șanse de reușită avea.

La numai un an de la Marea Unire, în 1919, o parte a elitei politice maghiare a venit cu o propunere surprinzătoare pentru „dușmanul de moarte” – România. Ungurii au propus nici mai mult nici mai puțin decât o unire cu România, iar regele Ferdinand ar fi urmat să primească și Coroana Sfântului Ștefan, cea care a stat pe capul regilor Ungariei timp de secole. Finalmente, după negocieri ascunse opiniei publice de atunci, Bucureștiul a refuzat oferta.

„Adevărul” a discutat cu un istoric neutru, specialist în istoria celor două țări. Este vorba despre italianul Stefano Bottoni, profesor la Universitatea din Florența, unde predă istoria Europei de Est și istorie universală. În limba română a publicat recent „Lungul drum spre Occident: O istorie postbelică a Europei de Est” (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2021) și „Moștenirea lui Stalin în România”, carte apărută la Humanitas.

Contextul momentului

Italianul vorbește despre context: în decembrie 1919, la un an de la încheierea Primului Război Mondial, și la câteva luni de la momentul 1 Decembrie 1918, o parte a elitei de la Budapesta a venit cu o propunere cel puțin surprinzătoare. Contextul era unul aparte. Armata Română intrase în Budapesta, unde a fosta Uniune Sovietică încercase să facă un prim cap de pod spre cucerirea Europei. Ajunși la putere în Ungaria, bolșevicii lui Bela-Kun au atacat Transilvania, în aprilie 1919. Au fost însă respinși, Armata Română a declanșat contraofensiva, iar câteva săptămâni mai târziu intra victorioasă în Budapesta și punea capăt regimului bolșevic.

Un act înregistrat la București pe 3 decembrie 1919, mai exact o telegramă trimisă de Iuliu Maniu, pe atunci președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, pe adresa Ministerului Afacerilor Străine al României, a produs vâlvă în capitalele celor două țări. Telegrama a ajuns la ministrul Nicolae Mișu, iar de aici la regele Ferdinand și la principalii lideri politici ai Regatului României.

În scrisoare era vorba despre oferta unor importanți lideri din Ungaria, care doreau un stat comun româno-maghiar, sub sceptrul lui Ferdinand. Cel care semnalase inițial cererea ungurilor a fost Ioan Erdelyi, pe atunci reprezentantul Consiliului Dirigent la Budapesta.

Șanse minime din start

Stefano Bottoni consideră că solicitarea elitelor ungare nu avea foarte multe șanse să obțină aprobarea României. Războiul deteriorase relațiile dintre cele două state și românii suspectau pe bună dreptate că ungurii și-ar fi dorit cele mai importante funcții într-o astfel de uniune.

„Sincer vorbind, dacă analizăm istoria teritoriilor post-habsburgice, între 1918, până la începutul anilor 1920, noi vom vedea că avem multe situații în care statele nou formate sau teritoriile ajunse la un nou stat erau foarte precare. Erau situații foarte neclare. Au fost declarate multe state noi în spațiul post-habsburgic, în acești ani, și în particular 1919. Acesta a fost de altfel un an revoluționar, a fost un an de turbulențe mari în toată Europa. Doar în această perioadă au fost declarate 10 de așa-numite republici sau zone autonome, teritorii pe principiul autodeterminării. Pe principiul lui Woodrow Wilson”, explică italianul.